luni, 20 februarie 2017

URUGUAYAN HORIZONS: NIZA TODARO


Un reflejo de la intelectualidad

Este libro es un reflejo de la intelectualidad que reúne a un puñado de poetas y narradores con  un solo propósito: transitar por los caminos de la sensibilidad, del esfuerzo, del compromiso.

El espíritu de los escritores está presente en cada página, donde brillan sus nombres en relatos o estrofas y desbrozan el camino para permanecer indelebles en el corazón de quienes comparten el mismo sentimiento.

Su innato talento congrega a personas de diferente formación, pero con el mismo sentido humanista, que se dirigen hacia un ideal común. Tienen la  facilidad de sorprender, atrapar y dejar a los lectores  prisioneros en una telaraña de profundos mensajes.

Más allá de los contenidos, se debe destacar la calidad del estilo literario  que se adentra en el misterio,  con un lenguaje sencillo y elegido  cuidadosamente.

Una obra que invita a escuchar las voces de los protagonistas, que viran en doce órbitas de tópicos diferentes, pero unidos en un solo anillo: el que recorre esa aventura literaria que es la vida misma.

O reflectare a intelectualităţii

Această carte este o reflectare a intelectualităţii ce reuneşte un grup de poeţi şi naratori cu un singur scop: păşirea pe drumurile sensibilităţii, efortului, angajamentului.

Spiritul scriitorilor este prezent în fiecare pagină, unde le strălucesc numele în povestiri sau strofe şi limpezesc drumul pentru a rămâne de neşters în inimile celor care împărtăşesc acelaşi sentiment.

Talentul lor înnăscut reuneşte persoane cu formaţii diferite, dar cu acelaşi simţ umanist, ce se îndreaptă către un ideal comun. Au facilitatea de a surprinde, de a captiva şi a lăsa pe cititori prizonieri ai unei pânze de păianjen cu mesaje profunde.

Dincolo de conţinut, trebuie evidenţiată calitatea stilului literar ce pătrunde în mister, printr-un limbaj simplu şi ales cu minuţiozitate.

O operă ce invită la ascultarea vocilor protagoniştilor, ce se învârt în jurul a douăsprezece orbite cu topici diferite, însă unite într-un singur inel: cel ce străbate această aventură literară care este viaţa însăşi.

(din Antologie literară uruguayană, „Bibliotheca Universalis”, 2017)

Traducere de Diana Dragomirescu


BIBLIOTHECA UNIVERSALIS
TODO EL MUNDO EN UNA BIBLIOTECA
TOUT LE MONDE DANS UNE BIBLIOTHEQUE

marți, 14 februarie 2017

NEW IN BIBLIOTHECA UNIVERSALIS: GREGORY VINCENT ST. THOMASINO (NEW YORK)























from The Spinning Bud

See —
the leaf asks nothing of Spring —
yet presses into mem’ry, easily —
asking —
love to let go — I return — of my own


New moon
learn the Hearted sky —
stars — eyes of God —
too seek vision of Heaven


A smile —
vastly courteous —
ignored the admonition
I shudder His experiment —
a curious Economy


How might a wish
unuttered
its author receive —
methinks in certain ways

Inwardly express’d
all is kept unfore
I close my lips & utter —
a boldest vocable


Love’s gift — I made
oft’ times
love left —
immortalized in rime

Youth’s face I wear
but quickens to silver —
youth’s masque is but a quoin
in the elder premise


din Bobocul răsucit

Vezi –
frunza nu cere nimic Primăverii –
dar se impregnează în memorie, ușor –
întrebând –
iubește să dea pace – mă reîntorc – pe cont propriu


Lună nouă,
învață cerul inimos –
stelele – ochii lui Dumnezeu –
asemenea caută o viziune a Raiului –


Un zâmbet –
enorm de curtenitor –
ignoră avertismentul
mă cutremur de experimentul Său –
o curioasă Economie


Cum poate o dorință
nespusă
a autorului ei să o primească –
pare-mi-se în căi anume

În sine exprimat
totul este ținut în spate
îmi închid buzele și vorbesc –
o vocală îndrăzneață


Darul Iubirii – l-am făcut
deseori
iubirea m-a părăsit –
imortalizată în rimă

Port chipul Tinereții
dar care animă argintul –
masca tinereții este doar un ungher
al condiției străvechi


Cultural profile

Gregory Vincent St. Thomasino was born in Greenwich Village, New York, and was raised in both the city and in the country across the Hudson River in New Jersey.  He was educated at home, eventually to enter Fordham University where he received a degree in philosophy.  In 2009 he received the Distinguished Scholar Award from the Doctor of Arts in Leadership program at Franklin Pierce University in New Hampshire. His work has appeared in anthologies including the language art anthology The Dark Would (Apple Pie Editions, 2013) and Stone, River, Sky: An Anthology of Georgia Poems (Negative Capability Press, 2015). His digital poetry has been anthologized in the Brazilian book, Poesia Eletrônica: negociações com os processos digitais (Jorge Luiz Antonio, 2008).  His play, Come Spring, Comes a Circus, was in October 2013 performed in Tbilisi, Georgia, in the Georgian language, by the Margo Korableva Performance Theatre directed by David Chikhladze.  His e-chaps include The Logoclasody Manifesto (2008), Six Comets Are Coming (2009) and The Galloping Man (2010).  Mr. St. Thomasino writes for various media, including “physical theatre.”  Today he lives in Brooklyn Heights, New York, where he works as a private docent.  In his spare time he writes at his blog, "The Postmodern Romantic", and edits the online poetry journal, "Eratio".  His most recent volume of poetry is The Valise (Dead Academics Press, 2012).

Profil cultural

Gregory Vincent St. Thomasino s-a născut în Greenwich Village, New York, şi a crescut în ambele oraşe şi în ţinutul din zona fluviului Hudson din New Jersey. A primit educaţie acasă, iar mai târziu a fost admis la Universitatea Fordham, unde a obţinut o diplomă de licenţă în filosofie. În 2009 a primit Premiul “Savant Distins” de la Doctoratul în Arte şi Conducere, un program al Universităţii Franklin Pierce din New Hampshire. Scrierile sale au fost incluse în antologii ale limbajului artistic – The Dark Would   (Apple Pie Editions, 2013) şi Stone, River, Sky: An Anthology of Georgia Poems (Negative Capability Press, 2015). Poezia sa digitală a fost antologată în cartea braziliană Poesia Eletrônica: negociações com os processos digitais (Jorge Luiz Antonio, 2008). Piesa Come Spring, Come a Circus a fost prezentată în octombrie 2013 la Tbilisi (Georgia) în limba georgiană, pe scena teatrului “Margo Korableva”, în regia lui David Chikhladze. Volume de versuri publicate: The Logoclasody Manifesto (2008), Six Comets Are Coming (2009), The Galloping Man (2010). Gregory Vincent St. Thomasino scrie pentru diverse medii, incluzând “teatrul fizic”. În prezent locuieşte în Brooklyn Heights, New York, unde activează ca docent particular. În timpul liber scrie pe blogul său, “The Postmodern Romantic”, şi editează o revistă electronică de poezie, “Eratio”. Cel mai recent volum de versuri al său este The Valise (Dead Academics Press, 2012).

Traducere de Elena Ţăpean

(from the book in progress “Selected Poems. Poezii alese”, Col. “Bibliotheca Universalis”)




sâmbătă, 11 februarie 2017

EUROPEAN HORIZONS

Bucureşti, Piaţa Victoriei, 2017


LEFTOCRACY
by Daniel Dragomirescu

The future of Romania is at stake again and there is a real risk now in being pushed, historically speaking, a generation or two backwards. This thing must not become a reality. 

What is happening in the present is a revolution of the middle class against the abusive powers of a totalitarian-communist kind („the Red Plague”), which wants to govern the Romania of the 21st century by using 1950s ways of control without taking into consideration the fact that  Romanian society has changed in all these 27 years after the official abolition of the totalitarian communist regime. We hope that, no matter how many sums of money they dispose of and no matter how much numbing power upon millions of people they have, which surely are easy to bribe and to manipulate, this time it won’t work.

Leftocracy is a disease of the modern world, much greater than any other diverse political malformations of a totalitarian kind, which our ancestors have known all too well in the past age. Leftocracy is a power of a so-called political elite who claim they belong to the Left; however, in reality they are not supporting the impoverished masses, they use them instead, in order to identify their pretentions of political, economical and social hegemony. Marx is the one who is rightfully morally responsible for the foundation of leftocracy on a global scale, whereas Lenin and Stalin are responsible for implementing leftocracy in the biggest country in the world, with the price of the lives of millions of Russians exterminated in thousands of Auschwitz-es more infernal than those built by the Nazis, because they exterminated people from more than one generation. It is a well-known fact that the first extermination camps from Germany were founded by the Soviet Union and by the soviets „specialized” in human slaughter.

The middle class is the only apt class, by its own nature, to guarantee a real democracy in society, because the rich (no matter if they are aristocrats or intangible bigwigs from the communist nomenclature or from within it) have always desired to discreetly govern the society, and the impoverished masses, without any serious education from schools, are extremely easy to corrupt and to manipulate, to legitimize their dictatorial aspirations. As such, look at how these barons from the southside of the country carry those poor elders and simple-minded activists in making such a lame circus, like histerical monkeys, in front of the Cotroceni Palace. Only the middle class remains the one and only class that is not bribed by anyone and they don’t let themselves be fooled, because they are capable, by education, to convey themselves through principles, and not by immediate and low-down interests – and that is why they have always been the prime aim of those that do not love democracy, but who speak about it with grand words completely empty of any real meaning. This has happened also in the United States, in the last twenty years, where the middle class has been reduced progressively and dramatically from 60% to 40%. These days, I saw early in the morning on a website a poster on which an American citizen obssessively repeated this question: „How many liberties would they take away from us now?”

I think that what is happening now in Romania is the first revolution in the world against leftocracy, this cancer which has disrupted so gravely the European states in the last twenty years, establishing everywhere a kind of a totalitarian pseudo-democracy. But to come up to this imense success there should be many other parties than those from the Parliament, which at first they play the scenery of democracy, but which in reality they contribute to the maintainance or consolidation of the desired rulership of those that have taken away the national wealth. We need a socialist party, an authentic one, based on values and principles stated not only in theory, but also rigorously and with good faith applied in practice. SDP (Social Democratic Party) in its actual form needs to be abandoned, because it is obsolete and wicked for democracy. The Liberal Party needs also to be reconstructed; it has been compromised long since by individuals such as Tăriceanu, Patriciu, Mihalache and others. If other legislative elections were run tomorrow, millions of Romanian citizens again will not have anyone to credit their vote to, because none of them is deserving of it.  And without any serious offer by means of parties and candidates, then when the elections are due to take place democracy will be just the same old mill that mills in vain. It's a form without any real destination, which will be useful for a certain individual’s interest, rather than for the general public’s.

The demonstrators from Bucharest and those from all over the country need to think of this element as well, not only of the abolition of bills (those will be likely to be replaced by others worst than this current one), not only of the government’s demise (which can always be replaced by an even worst one) or not only in discharging from the political life those figures that are more or less compromised, such as Florin Iordache, Şerban Nicolae, Eugen Nicolicea, Liviu Dragnea, Sorin Grindeanu, etc. That „Now or never” from Mureşanu’s anthem is more actual than never. Evil should be cut off from the roots, because it will overwhelm us. The problem is that sufficient energy and purposefulness should exist in ending up in nice terms what has happened on the first of February, after the famous issuance of Edict 13, which wanted to impose in urgent matters what today the Romanian society does not accept.

11 February 2016
Translation by Elena Ţăpean
Proofreading by Morelle Smith (UK) 
and John Tischer (USA) 


LEFTOCRAŢIA

Ţara se află din nou la o răscruce şi există realmente riscul de a fi împinsă înapoi, pe planul devenirii sale istorice, cu o generaţie sau chiar mai mult. Acest lucru, însă, nu ar trebui să devină o realitate.

Ceea ce se petrece în prezent este revolta clasei mijlocii împotriva unei puteri abuzive de extracţie totalitar-comunistă (“ciuma roşie”), care vrea să conducă România secolului XXI cu metodele anilor '50 din secolul anterior, neţinând seama de evoluţia societăţii româneşti la 27 de ani după abolirea oficială a regimului totalitar comunist. Să sperăm că, oricâţi bani ar avea la dispoziţie şi oricâtă putere de a prosti pe milioanele de oameni săraci, din păcate atât de uşor de mituit şi de manipulat, de data asta nu vor mai reuşi.

Leftocraţia este o boală a lumii moderne, mult mai gravă decat diverse alte malformaţii politice de tip autoritar, pe care le-au cunoscut înaintaşii noştri în secolul anterior. Leftocraţia este puterea unei aşa-zise elite politice care se declară de stânga, dar care în realitate nu este nici pe departe exponenta maselor paupere, ci se foloseşte de acestea, pentru a-şi legitima pretenţiile de hegemonie politică, economică şi socială. Marx este răspunzatorul moral pentru fundamentarea leftocraţiei pe plan mondial, iar Lenin şi Stalin sunt la rândul lor responsabili pentru implementarea leftocraţiei în cea mai mare ţară din lume, cu preţul vieţii a zeci de milioane de ruşi, exterminaţi în mii de auschwitz-uri, cu mult mai infernale decât cele fondate de nemţi, pentru că au durat şi au exterminat oameni pe parcursul de existenţă a generaţii întregi. De altfel este cunoscut faptul că primele lagăre de concentrare din Germania au fost fondate după modelul celor din Uniunea Sovietică şi cu concursul “specialiştilor” sovietici în materie de distrus oamenii.

Clasa mijlocie este singura clasă aptă, prin însăşi natura ei, să garanteze o democraţie reală în societate, fiindcă cei avuţi (indiferent că sunt aristocraţi sau ştabi intangibili din nomenklatura comunistă ori proveniţi din ea) întotdeauna vor dori să conducă discreţionar societatea, iar masele de săraci, în lipsa unei educaţii serioase prin şcoală, sunt extrem de uşor de corupt şi de manipulat, pentru a le legitima aspiraţiile dictatoriale. Iată şi azi cum îi cară baronii din sudul tarii pe acei bieţi pensionari şi activişti mărunţi, ca să facă un jalnic circ, după metoda maimuţărelii, la poarta Palatului Cotroceni. Numai clasa de mijloc nu dă nimănui mită şi nu se lasă mituită, fiindcă ea este capabilă, prin educaţie, să se conducă după principii, şi nu după interese imediate şi meschine  - şi tocmai de aceea ea a fost întotdeauna ţinta principală a celor care nu iubesc democraţia, dar vorbesc despre ea în vorbe mari şi complet goale de sens. Aşa s-a întâmplat chiar şi în America, în ultimii douazeci de ani, unde clasa mijlocie a fost redusă în mod progresiv şi dramatic de la peste 60 la sută la 40 la sută. Am văzut zilele acestea pe un website un poster în care un cetăţean american, în zorii zilei, îşi repetă obsedanta întrebare: "Oare astăzi ce libertăţi ne vor mai fi luate?”

Cred că ce se întâmplă acum în România poate deveni prima revoluţie din lume împotriva leftocraţiei, acest cancer care a subminat atât de grav statele europene în ultimele două secole, instalând peste tot pseudodemocraţii totalitare. Dar pentru a se ajunge la succes este nevoie de alte partide decât cele din Parlament, care la vedere joacă sceneta democraţiei şi în realitate contribuie la menţinerea ori consolidarea domniei bunului plac al celor care au pus mâna pe părţi importante din avuţia naţională. Este nevoie de un partid socialist, dar de unul autentic, bazat pe valori şi principii enunţate nu doar în teorie, ci aplicate riguros şi cu bună credinţă în practică. PSD în forma de acum trebuie abandonat, fiindcă este perimat şi dăunător pentru democraţie. Trebuie reconstruit şi partidul liberal, care s-a compromis mult prin oameni ca Tăriceanu, Patriciu, Mihalache şi alţii. Căci dacă mâine ar fi alegeri legislative, din nou milioane de cetăţeni ai României nu ar avea pe cine sa crediteze cu votul lor, fiindcă nimeni nu merită. Iar fără o ofertă serioasă în materie de partide şi candidaţi atunci când vin alegerile democraţia parlamentară este o moară care macină în gol. Este o formă fără fond, care sigur cuiva foloseşte de minune, dar nu interesului general.  

Protestatarii din Bucureşti şi din toată ţara trebuie să se gândească şi la acest lucru, nu doar la abrogarea unei ordonanţe de urgenţă (care poate fi înlocuită oricând cu una şi mai rea), la demiterea guvernului (care oricând poate fi înlocuit cu unul şi mai rău) ori la îndepartarea din viaţa politică a unor figuri mai mult ori mai puţin compromise, precum Florin Iordache, Şerban Nicolae, Eugen Nicolicea, Liviu Dragnea, Sorin Grindeanu etc.  Acel "Acum ori niciodată" din imnul lui Mureşanu este mai actual decât oricând. Răul trebuie tăiat de la rădăcină, fiindcă altfel ne va copleşi. Problema este să existe suficientă energie şi tenacitate spre a se duce la bun sfârşit ceea ce s-a început la 1 februarie, după emiterea faimoasei Ordonanţe 13, care a vrut să impună în regim de urgenţă ceea ce astăzi societatea românească nu mai acceptă.  

     11 februarie 2017

"The Corruption" by V. Bhuvanan (India)

sâmbătă, 4 februarie 2017

NEW: "BIBLIOTHECA UNIVERSALIS": A CRITICAL COMPENDIUM (I)























CONTENTS

Preface, p. 6
Neil Leadbeater
1. L’année dernière à Londres, p. 75
2. ‘Reading Apollinaire’ by Valerie Fox, p. 78
3. ‘Brownian Life’ by John Tischer, p. 83
4. ‘The End of a Dictatorship’ by Daniel Dragomirescu, p. 87
5. ‘The Meeting with Cerberus’ by Daniel Dragomirescu, p. 90
Sally Evans, Neil Leadbeater
6. Sixteen Scottish Poets, p. 93
Douglas Lipton
7. Kees van Meel, ‘Wandering in Words’, p. 95
8. Ludvig Holmdahl, ‘To Be in Ballance’, p. 98
Monica Manolachi
9. The Other’s Poetry, p. 100
10.That is the Challenge, p. 102
11. The spirituality of the imperceptible, p. 104
12. The World Between, p. 106
13. Journeys in Europe, p. 108
Carmen Manolachi
14. ’Evening rituals. Ritualuri de seară’ by Ludvig Holmdahl, p.110
Eileen R. Tabios
15. ‘Wandering in Words’ by Kees van Meel, p. 112
16 ‘Joining the Dots’ by Monica Manolachi, p. 114
Daniel Dragomirescu
17. Martin Bates and the Intercultural Poetry, p. 118
18. Poetry as an Impossible Art, p. 120
19. A Poet from Scotland, p. 122
20. A Poet from Suffolk, p. 124
21. A Poetess from Philadelphia, p. 126
22. A Poet from Philadelphia, p. 127
23. Morelle Smith and the Passion of Interculturality, p. 130
24. Music & Poetry in Nederland, p. 132
25. The Cosmonomical Observatory of Raymond Walden, p. 133


CUPRINS

Cuvânt înainte, p. 5
Neil Leadbeater
1.L’année dernière à Londres, p. 7
2.“Citindu-l pe Apollinaire” de Valerie Fox, p. 10
3."Viață browniană" de John Tischer, p. 15
4.Daniel Dragomirescu: „Sfârșitul unei dictaturi”, p. 20
5.Daniel Dragomirescu: „Întâlnirea cu Cerberul”, p. 23
Sally Evans, Neil Leadbeater
6.Şaisprezece poeţi scoţieni, p. 26
Douglas Lipton
7.Kees van Meel, “Hoinărind prin cuvinte”, p. 28
8.Ludvig Holmdahl, "A fi în echilibru", p. 31
Monica Manolachi
9.Poezia aproapelui, p. 33
10.Aceasta este provocarea, p. 35
11.Spiritualitatea imperceptibilului, p. 37
12.Lumea Dintre, p. 39
13.Călătorii prin Europa, p. 41
Carmen Manolachi
14. „Evening rituals. Ritualuri de seară” de Ludvig Holmdahl, p. 43
Robert Matthias Erdbeer
Magia realităţii, p. 45
Eileen R. Tabios
 “Hoinar printre cuvinte” de Kees van Meel, 47
“Uniţi punctele” de Monica Manolachi, p. 49
Daniel Dragomirescu
Martin Bates şi poezia interculturală, p. 53
Poezia ca artă a imposibilului, p. 55
Un poet din Scoţia, p. 57
Un poet din Suffolk, p. 59
O poetă din Philadelphia, p. 61
Un poet din Philadelphia, p. 62
Morelle Smith şi pasiunea interculturalismului, p. 65
Muzica şi poezie la Nederland, p. 67
Observatorul cosmonomic al lui Raymond Walden, p. 68

duminică, 29 ianuarie 2017

INTERNATIONAL HORIZONS: V. BHUVANAN (INDIA)



“World lives not only in the past but in the future too”
(an interview with the Indian cartoonist, V. Bhuvanan)

Reporter: Tell us a little about you, sir. Who is V. Bhuvanan?
V. Bhuvanan: I am a freelancer cartoonist who want a perfect world system
Reporter: How is to be a cartoonist in India, especially in your city Thiruvananthapuram from Kerala state?
V. Bhuvanan: How is to be a cartoonist in a rotten world !
Reporter: What are the themes / subjects of your cartoons?
V. Bhuvanan: Eradication of corruption, mad nonsense, blind beliefs...
Reporter: You have realized a cartoon about the attempt against “Charlie Hebdo”. In your opinion, sir, what is your opinion about such a cartoon, regarding its message for all over the world?
V. Bhuvanan: World today lives not only in the past but in the future too.
Reporter: Where are published your satyric cartoons (journals or papers from India)?
V. Bhuvanan: Liberal media.
Reporter: What is your viewpoint about the actual situation of the world?
V. Bhuvanan: A bloodthirsty market place.
Reporter: From cultural production viewpoint, what is the situation in India?
V. Bhuvanan: Lunatic situation.
Reporter: Please express for our readers your final message.
V. Bhuvanan: Think and do for a perfect human world system.
Reporter: Thank you, dear V. Bhuvanan!
V. Bhuvanan: Thanks you, dear brothers!


 “Lumea nu trăieşte doar în trecut, ci şi în viitor”
(Interviu cu caricatursitul indian V. Bhuvanan)

Reporter: Vorbiţi-ne un pic despre dumneavoastră. Cine este V. Bhuvanan?
V. Bhuvanan: Sunt un caricaturist liber profesionist  care năzuieşte spre un sisterm mondial perfect.
Reporter:  Cum e să fii caricaturist în India, în special în oraşul dv. (Thiruvananthapuram)?
V. Bhuvanan: Cum e să fii caricaturist într-o lume care suferă!
Reporter: Care sunt temele caricaturilor dv.?
V. Bhuvanan: Eradicarea corupţiei, absurdul demenţial, credinţele oarbe...
Reporter:  Dumneavoastră aţi realizat un desen satiric după atentatul de la revista franceză “Charlie Hebdo” (caricatură publicaţă şi de revista noastră în 2015, după atentat - nota red.). În opinia dumneavoastră, care este importanţa unei astfel de satire în ce priveşte mesajul său pentru public?
V. Bhuvanan: Lumea de azi nu trăieşte doar în trecut, ci şi în viitor.
Reporter: Unde vă publicaţi desenele satirice?
V. Bhuvanan: În mass media liberală.
Reporter: Cum vedeţi dumneavoastră situaţia actuală din lume?
V. Bhuvanan: Ca pe o piaţa comercială însetată de sânge.
Reporter: Din punctul de vedere al producţiei culturale, cum stau lucrurile în India?
V. Bhuvanan: O situaţie anapoda.
Reporter:  Transmiteţi-ne un mesaj final.
V. Bhuvanan: Să gândim şi să acţionăm în sensul realizării unui sistem uman perfect.
Reporter: Vă mulţumim!
V. Bhuvanan: Vă mulţumesc şi eu, fraţilor!


“O mundo não viva somente num passado, mas tambem em futuro”
(Entrevista a cartunista indiano V. Bhuvanan)

Sky Culture e-Magazine: Fale-nos um pouco de senhor.  Quem é V. Bhuvanan?
V. Bhuvanan: Sou um cartunista freelancer que quer um sistema mundial perfeito.
Sky Culture e-Magazine:  Como é ser um cartunista na Índia, em especial, na sua cidade (Thiruvananthapuram)?
V. Bhuvanan: Como é ser um cartunista em um mundo doente!
Sky Culture e-Magazine: Quais os temas dos seus cartoons?
V. Bhuvanan: Erradicação da corrupção, absurdo louco, crenças cegas ...
Sky Culture e-Magazine:  O senhor fez uma charge sobre o atentado ao jornal francês Charlie Hebdo. Na sua opinião qual a importância de uma charge como aquela, enquanto mensagem para o mundo?
V. Bhuvanan: O mundo actual não viva somente num passado, mas tambem em futuro.
Sky Culture e-Magazine: Onde o senhor publicar as suas charges?
V. Bhuvanan: Meios liberais.
Sky Culture e-Magazine: Como o senhor ver a atual situação do mundo?
V. Bhuvanan: Um mercado sanguinário.
Sky Culture e-Magazine: Do ponto de vista da produção cultural, qual a situação da Índia?
V. Bhuvanan: Situação lunática.
Sky Culture e-Magazine:  Deixe sua mensagem final.
V. Bhuvanan: Pensar e fazer por um sistema perfeito do mundo humano.
Sky Culture e-Magazine: Muito obrigado!
V. Bhuvanan: Muito obrigado, caro irmão!

Interview by Gilvaldo Quinzeiro & Daniel Dragomirescu
3 January 2017, India – Brazil - Romania



vineri, 27 ianuarie 2017

DUTCH HORIZONS: CATHARINA BOER & KEES VAN MEEL
















Traveller

Beaten by fall wind,
scattering you  to what you are:
effaced  to dot.

Or worn on thermals,
sliding down rock to rock
for a prey in exotic area,

you cradle in a dream,
writing spans an arc
perhaps by love,
a song to those other.

And always something
is driving you forth
until it disappears from your eye.


Călător

Bătut de vântul tomnatic,
dispersându-te de ceea ce ești:
umbrit de punct.

Sau purtat pe termale,
alunecând în jos piatră după piatră
pentru a prăda o zonă exotică,

te legeni într-un vis,
scriind intervale de curbură
poate din cauza dragostei,
o melodie pentru ceilalți.

Și întotdeauna ceva
te va conduce înainte
până când va dispărea din fața ochilor tăi.

                       Traducere de Elena Ţăpean























Poe’s rebellion

Slowly we descended the spiralling staircase with bent backs
Gaslight smacked our shadows ominously against the walls
Bats drenched in yellow liquid looked at us
With their gluttonous little jaws glaring white teeth lurking
The setting downstairs a dripping candle on a wooden platform
With chair painted in dull black receding downward

The heavens threatened to fall down on us black snow came
Slowly on to the stage: Edgar Allan Poe’s silhouette suddenly
Fired words from a misty past full of Scottish sounds
Saw straight through the audience spread a smouldering mist
From which the raven appeared even blacker than the jet from his word:
Your Lenore is lost forever, you will find her Nevermore

The emptiness of stale air the croaking of the hoarse voice
The croaking raven tapping our poor heads it was too much
Too unbearable and crying disaster too loudly in this mouldy hole
And one of us – was it me? – sped towards Poe and pulled off the cloak

Stinking cloth was all that was left accompanied by screeching kraaa
Stumbling upward yelling at Downy Grove where
Poe’s black train full of raven’s feathers shot into an other hole
Leaving behind the letters N E V E R M O R E


Rebeliunea lui Poe

Încet am coborât pe scara spiralată cu spinările încovoiate
Lampa de gaz ne lovea umbrele amenințătoare de pe pereți
Liliecii înmuiați într-un lichid galben se uitau la noi
Cu micile lor mandibule pofticioase se furișează colții albi
Camera de la parter o lumânare care picură pe o bucată de lemn
Cu un scaun pictat într-un negru plictisitor dispare în jos

Cerurile amenință să cadă peste noi poleiul a venit
Puțin câte puțin pe scenă: silueta lui Edgar Allan Poe dintr-odată
A suflat cuvinte din trecutul încețoșat plin de sunete scoțiene
A văzut direct prin public o ceață înăbușită  împrăștiindu-se
De unde apare corbul mai întunecat decât erupția cuvintelor sale:
Lenore a ta este pentru totdeauna pierdută, nu o vei mai găsi Niciodată

Vidul aerului învechit croncăneala asprei voci
Corbul croncănitor bătând deasupra capetelor noastre a fost prea mult
Prea de nesuportat și plângând dezastruos la fel de tare în gaura mucegăită
Iar unul dintre noi – oare am fost eu? – m-am  dus spre Poe și i-am tras pelerina

Putrezita mantie a fost tot ce a rămas acompaniat de un strigăt Craaa
Împleticindu-mă sus strigând după Downy Grove unde
Trenul cel negru al lui Poe plin de pene de corbi s-a dus într-o altă gaură
Lăsând în urmă literele N I C I O D A TĂ
                                  Versiunea românească de Elena Ţăpean
                                  Versiunea engleză de Charmaine Cardon


NEW BOOKS IN BIBLIOTHECA UNIVERSALIS



luni, 23 ianuarie 2017

HORIZONS 2017: TOMISLAV MARIJAN BILOSNIĆ (CROATIA)


Oración a San Francisco

Qué Dios nos dé la paz
que los pájaros hereden la tierra,
para que hagamos amistad con los animales.

Qué Dios nos dé la paz
con la cruz del cuerpo
y alas
para que después de la muerte estemos en
compañía de seres diminutos.

Mi San Francisco, cuando partas
camino hacia los cerros
qué todos los pajaritos de la montaña
vuelen al campo.
Así lo quiere Dios - que ángeles y pájaros
abran  ventanas en cada hierba
que sus hojas brillen como las plumas de la
estrella joven.

Qué me despierte el gorjeo
como el flujo del agua,
que me emocione como el crepitar del fuego
en el abrazo de Tus alas.
Por favor, qué no se callen los pájaros
ni en el comienzo de la noche cuando las ovejas balan.
No puedo soportar escondido en el cristal,
no puedo aguantar la lengua extendida en el cerco de metal.

Por favor, que queden en la memoria
los colibríes que como nervios
vibran bajo grandes preocupaciones.
Que en la memoria quede escrito
Como entre la multitud de gente

protegemos la hormiga en la arena diminuta.
Qué  queden conocidas mis debilidades
Como el  despertar conjunto de los gusanos y las mariposas.
Que se recuerden mis penas
parecidas al viento que rebuzna como un burro.  

Buscando la carretera que pasaste
y el lobo y el cordero contigo,
vi el pez inconquistable como el pájaro,
vi al burro y a la avispa con las mismas penas,
la nube blanca que nuestras almas lleva al cielo.  
Hay algo más hermoso que el miedo frente al tigre,
de este cuento
en cuyo final la araña teje la telaraña
con  luz de mariposa
que se levanta a la madrugada.

Qué Dios nos dé la paz
que nuestra familia no carezca
ni de los insectos
bajo los que los toros inclinan sus pesadas cabezas .  

Qué Dios nos dé tanta paz
que el gorrión no nos deje en paz
 ni un momento
cantando sin cesar
pío-pío, pío-pío,  
mientras mortificados por la soledad no escuchemos el ladrido de
de los perros.

Qué los peces hereden la tierra,
qué las avispas hereden la tierra,
Y las hormigas
y los grillos.

Qué hereden la tierra
los caballos salvajes y
las moscas
flotando levemente sobre nuestras heridas.

Qué en mi huerto
los nobles gallos ensimismados esperando el alba
canten como los recuerdos.

Mi Santo Francisco, Tú
anduviste con todo ser vivo
sólo tú cantaste con cada creatura.
Tú les viste el alma
lejana como las joyas.
Tú conoces la historia de las voces
en el oído de cada fiera salvaje
y del animal doméstico.
Sabes exactamente el nombre de la hormiga
que sube por el viejo tronco de la morera
en mi patio.
Por favor, dime
¡¿está mejor que yo?!

Haciendo de mariposa
seguramente ya no veré la oruga
que me esperaba toda la noche
en la rama de recuerdos
del cedro.
Yendo al lado de caballos
que como sombra se alejan
miro sus pezuñas enceguecida
vueltas al polvo.

Conversando con los corderos
recibí el sol lleno de grillos y de hormigas.
Llegaron en montón y otras creaturas
bellas como la imagen del Niño Jesús.

Mirando el agua
los pescados cubrieron la desolada profundidad del tiempo.
Mirando el cielo
los pájaros llenaron las profundidades
del espacio.
Mirando a la tierra
los insectos cubrieron el vacío de la vida.
Te ruego, mi San Francisco,
alcanza el secreto
de tus llaves
abre mi corazón para expresar amor
al primer ser vivo del polvo
parecido a una oveja aburrida de la calle.  


A Prayer To Saint Francis

May God grant us peace
that birds may inherit the earth,
and we – make friends with beasts.

May God grant us peace
by a crossof bodily wings
that, even in death, we may keep company
with tiny creatures.

Dear Saint Francis, when you start
up the path to the hillside
may all the little mountain birds
dart to the field.
That is God’s will: that angels and birds
should open the windows on every blade of grass
so itlights up like a young star’s plumage

May chirping wake me
like water draining away,
may chirping rouse me
like flames flickering
in your wings’ embrace

Please, let not the birds go silent
not even at dusk, when sheep begin to bleat.
I can’t live concealed in glass,
I loathe the tongue spread out on the metal fence.
Please, let me remember
the hummingbirds quivering like nerves
over great worries.
Let there be engraved in memory
how we protect an ant with hot sand
amid a human multitude.
Let my flawsbe known
as the awakening of worm and butterfly together.
Let my torment be remembered
as the wind braying like a donkey.

Looking for the road you walked,
a wolf and a lamb at your side,
I saw a fish unconquerable like a bird,
I saw a donkey and a waspsuffering the same,
a white cloud carrying our souls to heaven.

What is as beautiful as the fear of the tiger,
as this story,
a spider at its end, weaving his web
luminous like a butterfly
rising at dawn.

May God grant us peace
may our family not lack
not even bugs –
bulls bow their bulky head
under their sway.

May God grant us such peace
that the sparrow not relent for a second
chippingunceasingly
until we – lonely to death – hear the dogs bark.

May the fish inherit the earth,
may the wasp inherit the earth
and the ant
and the cicada.
May the wild horse inherit it
and the fly
that wafts lightly above our wounds.
May portly roosters
eagerly awaiting the dawn in my garden
crow like memories.

Dear Saint Francis, with every
creatureyou havewalked, with every
creature you have sung,
peered into their souls,
remote like gems.
You know the history of voices
in each wild beast’s and
tame animal’s ear.
You know the right name of the ant
climbing up the old mulberry tree
in my courtyard.
So tell me, please,
is he better off than I?

Playing at butterflies
I will, no doubt, see the caterpillar no more
who waited for me all night long
on the cedar branch
of memories.
Walking by the horses
that recede like shadows
I watch their hooves gone blind
facing the dust.
Speaking to lambs,
I ushered in the sun brimming with cicadas and ants.
Other creatures have burst in, too
handsome like the image of the Christ Child.

Fish peering into the water
drape the dreary depth of time.
Bugs peering into the sky
clothe the desert of life.
Dear Saint Francis, I pray,
reach for the secret of your keys
and open my heart, let me show my love
to the first creature I meet in the dust
like an idle sheep on the road.

Versiunea spaniolă de Željka Lovrenčić
Versiunea engleză de Roman Karlović

Zurbarán, San Francisco de Assis (1618)