ACTUAL HORIZONS

Germany, Merkel and the rest of Europe

by Daniel Dragomirescu

  The European Union is a deliberate association between its member states. Regardless we are talking about Germany or about Estonia, all member states are juridically and morally equal. Chancellor Merkel’s intentions of imposing, the doctine of the political regime she leads, in various ways (formal or informal) on the EU’s entire community, does nothing, but tearing Europe apart. By what right, for example, does Germany threaten other member states with sanctions? By what right does Austria’s Chancellor criticise Hungary? By what right does Jean-Claude Juncker establish ”compulsory quotas” (in such a way that makes you, as a Romanian, think of all the compulsory quotas with which the Stalinist regime from R.P. R suffocated the obstinate farmers during the 50s, in order to make them accept the process of collectivisation)?

  Yes, EU state members need leaders with great personality, not puppets.  One day, we will witness the catastrophic outcomes that can arise in the EU community from promoting mediocre people in key positions at both national and European levels. The analysis belonging to Tom Gallagher, expert in Politics, a man who lives outside the continent’s torments, analysis that has been published in a recent article (“The War of Populisms: Virtuous Merkel versus Hideous Orbán”), does a magnificent work in exposing EU policies’ fundamental errors. The British author makes us understand that these errors can be rectified and that we can have a better Europe, even in regard with its humanitarian issues that Merkel’s Germany wants to solve in a bombastic way (that wrong, in its essence). Are we witnessing correctness, or is it rather political incorrectness? It is not quite in the spirit of a good European collaboration that Angela Merkel tries to solve now the eternal labour market problem in the German economy by randomly establishing “compulsory quotas” of illegal immigrants, fugitives, victims of disasters etc. coming from outside the European zone, for other European state members that neither have got the German industrial production, nor its financial resources and about which the German Chancellor, apparently genuinely, believes that  can be ruled, purely and simply from her cabinet in Berlin, as it used to happen in a historical era that has faded away a long time ago.

  The time of the Diktat in the European Politics, regardless of reasons, cannot be revived, unless risking to dangerously compromise the idea of EU in its present form. Is, somehow, the triplet, Merkel-Timmermans-Juncker, trying to fulfil such a purpose? It is true that in some caricatures, Angela Markel is represented with Adolf Hitler’s tiny moustache (suggesting that she might even be one...of the late dictator’s daughters), but the small resemblance between the name of Timmermans and Zimmermann, the German Empire’s foreign minister whose letter is known to have added fuel to the First World War fire, is certainly just a simple coincidence.

Traducere de Iulia-Andreea Anghel

Universitatea din Bucureşti

Germania, Merkel şi restul Europei

  Uniunea Europeană este o asociere liberă a statelor componente. Indiferent că vorbim de Germania sau de Estonia, toate statele componente sunt din punct de vedere juridic şi moral egale. Pretenţiile cancelarului Merkel de a impune pe diverse căi (formale sau informale) viziunea regimului politic pe care îl patronează asupra întregii comunităţi UE nu fac decât să dezbine Europa. Cu ce drept, de pildă, ameninţă Germania alte state membre cu sancţiuni? Cu ce drept cancelarul Austriei critică Ungaria? Cu ce drept Jean-Claude Juncker fixează "cote obligatorii' (într-o manieră care te face să te gândeşti, ca român, la cotele obligatorii cu care regimul stalinist din R.P.R. îi sufoca pe ţăranii necolectivizaţi în anii ’50, ca să-i oblige să se colectivizeze)?

  Da, statele UE au nevoie de lideri cu personalitate, şi nu de marionete. Se va vedea într-o bună zi ce rezultate catastrofale poate avea asupra întregii comunităţi a UE promovarea unor oameni mediocri în funcţii de răspundere la nivel naţional şi la nivelul întregii UE. Analiza politologului britanic Tom Gallagher, om care trăieşte într-o ţară situată în afara frământărilor de pe continent, dintr-un  articol  recent („Războiul populismelor: virtuoasa Merkel versus odiosul Orbán”), relevă bine erorile fundamentale ale politicii UE. Autorul britanic ne dă de inţeles că aceste erori se pot corija şi că putem avea o Europă mai bună, inclusiv în privinţa aspectelor de ordin umanitar, care astăzi vor să fie rezolvate de Germania regimului Merkel într-o manieră pompieristică (dar şi greşită în substratul ei). Oare de corectitudine să fie vorba aici sau mai degrabă de incorectitudine politică? Nu prea este în spiritul bunei înţelegeri europene faptul că Angela Merkel încearcă să rezolve acum eterna problemă a forţei de muncă pentru economia germană, aruncând „cote obligatorii” de imigranţi ilegali, transfugi, sinistrati etc. din afara spaţiului european în spatele altor state UE, care nu au producţia industriala nemţească şi nici mijloacele financiare necesare şi despre care cancelarul german crede cu o aparentă lejeritate că li se poate comanda, pur şi simplu, din cabinetul de la Berlin, precum într-o epocă istorică pe care lumea o consideră apusă.

  Vremea Diktat-ului în politica europeană, indiferent sub ce noi motive, nu se poate reînvia decât cu riscul compromiterii grave a ideii de UE în forma actuală. Urmăreşte cumva tripleta Merkel-Timmermans-Juncker un astfel de obiectiv? Este adevărat că în unele caricaturi Angela Merkel este reprezentată cu mustăcioara lui Adolf Hitler (speculându-se chiar că ar fi una dintre... ficele defunctului dictator), dar faptul că numele lui Timmermans rimează puţin cu cel al lui Zimmermann, ministrul de externe al Imperiului German, a cărui telegramă, se ştie bine, a pus gaz peste focul Primului Război Mondial, este cu siguranţă o simplă întâmplare.